Extratereştrii din Zeta Reticuli

– De pe ce planetă vin EBEN (entităţi biologice extraterestre)?

Agentul serviciilor secrete al cărui nume secret este „Falcon” ne spune:

– Dintr-un grup de stele numit Zeta din Reticuli. Este un grup de stele binare.

– Este prima origine a acestor vizitatori extratereştri, care vin aici?

– Ah, după câte ştiu eu… da.

– Cât timp durează călătoria de la Zeta până aici?

– Pot să facă 91 de zile.

– Care este mărimea planetei lor?

– Planeta lor este similară cu Terra, dar aerul este mai uşor şi conţine o mai mare proporţie de orgon şi de heliu. Şi temperatura medie este mai rece, mai ales în partea de nord a planetei lor. Iubesc regiunile noastre de munţi înalţi pentru că aerul este mai uşor şi temperatura mai rece. Nu suportă prea mult căldura!

– Puteţi să-mi daţi caracteristicile fizice ale acestor extratereştri?

– Sunt fiinţe măsurând între 1 m şi 1,15 m. Ochii lor sunt extrem de mari, seamănă mai ales, cu cei de insecte, cu pupile diferite. Structura pielii lor este extrem… Este o piele foarte elastică şi solidă. Asta se datorează probabil soarelui lor… (n. red. – aceşti extratereştri par a fi cei din a treia planetă din Zeta Reticuli).

Acesta este un extras din mai multe interviuri cu un agent al serviciilor secrete, al cărui nume de cod este „Falcon”, care au avut loc în perioada martie 1984 şi februarie 1987.

Se crede, graţie răpirii lui Betty şi Barny Hill şi din alte surse, ca cea a lui Falcon, că originea acestor vizitatori extratereştri este din sistemul Zeta Reticuli. Această pereche de stele (două stele călătorind împreună şi cu aceiaşi viteză şi în aceiaşi direcţie) este localizată la 39.4 A – L sau 39.5 A – L al Terra. (N. red. – În cazul cuplului Hill, planeta de origine părea să fie a 4 – a planetă care se învârte în jurul lui Zeta 2).

Rick Doty, de la serviciile secrete de contraspionaj ale Air Force, discută despre SEPRO şi despre el – însuşi (extras din „Disclosure”): „Principala sursă de informare despre aceste stele, este articolul lui L. Da Silva şi R. Foy intitulat „Zeta 1 Zeta 2 din Reticuli: un sistem binar incomod”, pe care îl putem găsi în „Astronomy and Astrophysics (1987)”.

Cele două stele Zeta 1 şi Zeta 2 sunt localizate în partea de sud a lui Reticuli şi nu sunt niciodată vizibile în emisfera de nord. Amândouă sunt clasate în vechiul ansamblu de stele de a doua categorie, a cărei vârstă se situează între 6 şi 8 miliarde de ani. Mai multe indicaţii lasă să se presupună, că ele au o origine comună, făcând parte din acelaşi ansamblu de stele, descoperite în 1958, de Zeta din Hercule.

Zeta 1 este separată de Zeta 2 prin cel puţin 590 de miliarde de kilometri, adică de peste 100 de ori distanţa de la Soare la Pluton. Este chiar posibil ca ele să fie încă şi mai îndepărtate una de alta; cum am menţionat deja, observaţii fiabile sugerează că ele se deplasează împreună în spaţiu şi sunt deci fizic asociate. Au nevoie probabil de cel puţin 100.000 de ani pentru a orbita în jurul centrului lor de gravitate comună.

Propriul nostru soare are o vârstă estimată la 5 miliarde de ani şi este clasat în spectru ca o stea GO (galbenă portocalie). Zeta 1 şi Zeta 2 sunt clasate respectiv G1 şi G2 cu luminozităţi de 0,8 şi 1,02 L. (Soarele este 1). Faptul că Zeta 1 şi Zeta 2 seamănă foarte puternic cu soarele nostru poate să ne conducă de a crede că ele pot poseda sisteme solare, ca el.

Da Silva şi Foy enunţă două concluzii importante, care contrazic radical declaraţiile anterioare. Nicio stea nu putea fi deficitară în metal, nicio stea nu putea fi o stea binară apropiată. Zeta 2, ca stea binară, învârtindu-se foarte aproape de Zeta 1, a fost considerată ca o eroare în acest prim raport.

Aspectul stânjenitor al acestor stele apropiate (separate de zeci de ani – lumină) priveşte descoperirile autorilor asupra presupusei gravitaţii şi emisiei de ultra violete. Ne dăm seama că slabul lor conţinut aparent în metal şi emisia lor de unde ultra violete, cât şi mişcările lor, sugerează faptul că aceste stele fac parte dintr-un grup de stele de ordin secund, cum am menţionat mai devreme…

În acest timp aparenta gravitaţie puternică pare tipică unei stele de conţinut slab în metale şi induce ideea că este mai puţin evoluată. Noua muncă depusă de savanţii Da Silva şi Foy concluzionează prezumţia că conţinutul în metale este foarte asemănător celui din sistemul nostru solar, şi ei au încercat de a rezolva paradoxul gravitaţiei. Răspunsul a venit din descoperirea unei supraabundenţe de heliu (de două ori mai mult decât în sistemul nostru solar) prezent în fotosfera lor stelară. Atunci când s-au stabilit calculele necesare, s-a observat însă că nu doar această concentrare ar explica puternica gravitaţie, ci de asemenea ar explica şi puternica emisie de unde ultra violete, în raport cu luminozitatea lor scăzută. O altă consecinţă a concentraţiei de heliu ar putea fi încetinirea procesului de evoluţie stelară în faza sa principală.

În plus, să notăm că Zeta 1 a fost prima stea dublă, revelată ca cea mai apropiată de soarele nostru, în astronomie. Toate astea ne pot conduce să credem că Zeta 1 şi/sau Zeta 2, pot poseda planete cu o viaţă inteligentă? Mai multe puncte permit de a se crede într-adevăr asta:

1. Zeta 1 şi Zeta 2 seamănă cu soarele nostru. (Dacă am face o tăiere sferică în galaxia noastră, de 50 A – L diametru, din care Soarele ar fi centru, o singură stea din 11, conţin aceleaşi caracteristici ca soarele nostru.)

2. Obiecţia precedentă că una sau amândouă, fiind stele binare, nu pot avea planete, este acum respinsă. Afirmaţia că orbite planetare stabile, într-un loc numit eco – zonă (în apropiere de focul central pentru a produce condiţii propice vieţii) sunt mai probabile pe sori unici decât pe sori gemeni, nu este exactă.

3. Zeta 1 şi Zeta 2 au o vârstă medie situată între 6 şi 8 miliarde de ani, ceea ce le clasează într-o categorie cu un miliard de ani mai bătrâne decât soarele nostru. Asta sugerează că toată viaţa evolutivă pe aceste planete, ar putea fi în avans faţă de a noastră!

4. În multe cazuri de răpiri, vizitatorii au pretins că au o epidermă mai solidă şi pleoape multiple. Este precis modul de adaptare la care ne putem aştepta pentru fiinţe evoluate pe o planetă posedând un procent ridicat de unde aultra violete. În mod curios, este una dintre caracteristicile, semnalate de Falcon, în 1981.

De partea negativă, se poate admite că nu există nicio probă directă că există planete în jurul lui Zeta 1 şi Zeta 2. În acest timp, un grup de oameni de ştiinţă canadieni a declarat că o planetă de mărimea lui Jupiter apare în orbită în jurul lui Tau Ceti, un soare care este la 11 A – L. Cei care sunt familiarizaţi cu harta stelară stabilită de Marjorie Fish, bazată pe informaţii date de răpiţii Barney şi Betty Hill, ştiu că Tau Ceti făcea parte de asemenea din această hartă.

De la prima publicare a acestui document în 1911, au fost făcute numeroase cercetări, s-au descoperit noi sisteme solare şi s-au detectat planete în jurul unui mare număr de alte stele. În fiecare zi, se găsesc din ce în ce mai multe date care ne fac să credem că sistemele solare sunt mai cunoscute şi mai abundente. Actual se fac eforturi pentru detectarea planetelor din jurul sorilor.